10 lucruri pentru 2010

Tocmai ce vorbeam cu Andreea despre iubirea de sine, m-a pocnit intrebarea. Bai dar eu mai iubesc pe mine? Nu stiu, cred ca m-as scoate la un film si o cina, in cele din urma as ramane just friends cu mine insami. Nimeni nu este perfect, stiu asta. Si cred ca iubirea de sine nu se refera la narcisim sau perfectionism auto-sugerat. Inseamna pentru mine in acelasi timp sa recunosc ca am calitati ce trebuie incurajate si defecte ce trebuie imbunatatite. Sa le elimin nu cred ca am sa reusesc vreodata. Iubirea de sine incepe cu o realizare simpla. I am no more fucked up than anybody else. Si problemele mele sunt ale mele, pe care eu trebuie sa le rezolv. Aici nu este un strigat de ajutor. Este o trecere in revista. 10 lucruri care imi place la mine si pe care sper ca in anul ce vine nu le voi pierde. Si 10 lucruri la care trebuie sa lucrez. Singura. Sau nu?

Din aventurile lui Dork Damsel: Jerry O’Connell si marile adevaruri

Exista in viata oricarui om acele momente de suprema constinta. Spre exemplu, ziua in care primul copil de 8 anisori iti zice  “buna seara” in scara blocului si realizezi ca ai crescut “mare”. Ziua in care te duci la o inmormantare si constientizezi propria mortalitate. Ziua cand ti se naste un copil si iti dai seama ca de acum incolo fiecare secunda a existentei tale va fi devotata fericirii copilului tau.

Toate acestea sunt adevaruri mai mari decat tine, adevaruri care pot sa-ti schimbe viata. Acesta nu este un asemenea moment. Azi am aflat ca Jerry O’Connel era gras cand era mic. And it completely blew my fucking mind.

Paris, Baby! – Zilele 6 si 7

Timpul trece, banii zboara

Aveam un plan eu si Andreea. Dupa ce pleca AnaMaria sambata dup-amiaza, am fi petrecut noaptea pe strazile Paris-ului (pentru ca nu mai aveam cazare incepand de sambata dup-amiaza). Da, era un plan bun, un plan economicos… dar nu ne-am tinut de el.

Paris, baby! – Ziua 5

Lasata de capul ei in prima parte a zilei, Andreea a facut prapad in finantele ei, fapt pe care l-a semnalat si ea. In timp ce fata s-a dus sa vada chestii si sa cumpere suveniruri eu am stat in camera cu Ana sa ne mai uitam la niste Damages. M-am intalnit cu Andreea dup-amiaza ca sa mergem la Versailles.

Inainte de asta am fost frumusel date afara din camera de catre tipul cu menajul care probabil ar fi fost intimidat de prezenta unor entitati feminine. S-a uitat urat la noi si am priceput mesajul. You don’t feel comfortable facand curatenie cu ochisori rimelati asupra ta.

Paris, Baby! – Ziua 4

Fiecare iesire dincolo de granitele Romaniei se lasa cu o sesiune de vanatoare de benzi desenate. Nici calatoria asta nu a fost scuzata de la ceremonie si astazi am plecat singura si teleleu ca sa ajung pe bulevardul Saint Germain in zona unde se adunau librariile cu benzi desenate. Si lasa-ma sa-ti spun ca sunt o gramada.

Paris, baby! – Ziua 3

Warning: postul asta s-ar putea sa fie chiar interesant! Pentru ca va fi in buna masura despre sex. Da, sigur, am vazut si Luvrul (pe dinafara), Piata Bastiliei si centrul Georges Pompidou in aceasta frumoasa zi de miercuri, a treia in calatoria mea la Paris, dar sa trecem la subiectele cu adevarat zemoase.

Si anume cartierul Pigalle, de unde nimeni nu pleaca nesatisfacut, indiferent ce-i face sangele sa navaleasca spre regiunile sudice. In alte cuvinte, daca esti pervers, atunci Pigalle e the place to be. Sex shop-uri, night cluburi, peep show, cinematografe X-rated si tot ce a avut hedonismul comercial mai bun de oferit societatii contemporane se afla aici. Inclusiv faimosul Moulin Rouge.

Paris, Baby! – Ziua 2

Prima noapte in Paris a adus cu sine primele acuzatii nefondate ca as sforai. Nu comentez nimic fara un avocat si o inregistrare video. 

Planul pentru a doua zi a fost sa vedem Arcul de Triumf, Champs Elysees si Place de la Concorde.  Ana a ramas in camera pentru a lucra la planul ei de cucerire si/sau distrugere a lumii in timp ce eu si Andreea am petrecut prima parte a zilei in centrul posh al orasului. 

Paris, Baby! – Ziua 1

Toata lumea lucreaza pentru ceva. Pentru bani e cel mai comun raspuns. Pentru faima mai e popular. Pentru prestigiu, pentru sentimentul de auto-importanta. Dar toti, absolut toti in timpul verii sau iernii lucram pentru acelasi lucru. Vacanta. Si razbim prin pene de curent, seceta de cafea, deadline-uri, mail-uri de la piarite cu formulare de acreditare care nu au mai ajuns, stres si nervi cu o singura rugaciune apriga in suflet. Doamne da sa vina vacanta mai repede!

Si pentru mine vacanta a venit. Si o data cu ea a adus si o forma de vacanta mai permanenta.

Hot chocolate for the soul III – La liceu

Cand veni ziua sa intre la liceu, entitatea numita Diana pe care e posibil sa o cunoasteti azi (sau nu) era deja in mare parte stabilita la scala particulara si la scara cosmica. Citeam multe comicsuri, ma uitam la multe filme, citeam Asimov si Frank Herbert si nu aveam prieteni sau prieten. Singura mea prietena era Adriana, care in decurs de doar doi ani reusise performanta sa treaca de la Sailor Moon la Sepultura si Manowar.

My, how times change.

Ana Maria… e o fata / Ana Maria… is a girl

Cred ca a sosit momentul sa vorbesc despre Ana Maria. In mare parte pentru ca am promis ca o sa scriu ceva frumos despre ea cu ocazia zilei sale de nastere care a trecut total pe langa mine (28 mai) si pe de alta parte pentru ca am inceput seria asta de posturi in legatura cu de ce sunt asa ciudata si Ana Maria a jucat un rol destul de important in acceptarea propriei mele ciudatenii.

Si o sa scriu asta in romana si in engleza pentru ca Ana are colegi la Oxford care sigur vor dori sa stie ce lucruri dragute se scriu despre ea.