Paris, Baby! – Zilele 6 si 7

Timpul trece, banii zboara

Timpul trece, banii zboara

Aveam un plan eu si Andreea. Dupa ce pleca AnaMaria sambata dup-amiaza, am fi petrecut noaptea pe strazile Paris-ului (pentru ca nu mai aveam cazare incepand de sambata dup-amiaza). Da, era un plan bun, un plan economicos… dar nu ne-am tinut de el.

Sambata de dimineata ma trezesc frumusel prima, ca de obicei, ca sa ma apuc cat de cat de facut bagajele si facut curat in bucatarie unde inca se mai afla 80% din mancarea cumparata in prima zi. Pentru ca domnisoarele de la Bucuresti erau prea bune pentru sandvisuri cu parizer francez. Trebuiau sa manance ori clatite, ori la restaurant. Cu mare tragere de inima am inceput sa ne facem bagajele, gasind desuuri aruncate sau indesate pe nu stiu unde.

Cu Ana in metrou acum, in drum spre gara, vorbim alene despre the good times, the bad times si ne gandim ce o sa facem pana la 16:30 cand pleaca trenul Anei spre Anglia, dat fiind ca era abia ora 14. Ana scoate biletul sa se uite lejer la el, just to check, si face ochii cat Aliaceaele din ordinul Asparagles (AKA „cepe”).

Trenul ei pleca la 14:30, NU la 16:30.

Da si fuuuuuuuuuuuuuugi.

Si se pune Ana la coada de check care intre timp se evaporase pentru ca cine mai era asa de intarziat precum romancele noastre. Dupa ce-am pupat-o sincer pe Ana si i-am urat toate cele bune, eu si Andreea ne-am dus sa asteptam pe peronul Garii de Nord pariziene, mancand niste croissante surprinzator de bune.

Ziua se scurgea si inca mai aveam locuri de vizitat. Principalul fiind Muzeul D’Orsay. Ca sa ajungem acolo am facut niste manevre sofisticate prin metrou. Atat de sofisticate incat la un moment dat… sub iuresul oamenilor si al turistilor (o clasa de sub-oameni), eu am ajuns in metrou iar Andreea nu. La statia urmatoare ne-am reintalnit, dar manevrele din metrou nu aveau sa se termine aici. Cineva dintr-un alt vagon folosise un spray paralizant, cine stie din ce motiv, si am simtit intreaga putere a armelor neletale pe pielea noastra si in narile noastre. Asta sa intelegeti pentru ca sprayul respectiv nu are vreun miros si cu toate acestea, simti ca-ti parleste the nose hairs.

In cele din urma am ajuns din nou prin centru ca sa cautam Muzeul D’Orsay. Au aparut primii stropi de ploaie si primile griji ca o sa ne prinda ploaia prin Paris in ultima noastra zi acolo.

DSCF5542

Pe malul Senei am cheltuit ceva din ultimii banuti ramasi pe suveniruri pentru mine si pentru mama. Am ajuns si la D’Orsay unde ne-am plimbat mai bine de o ora. A fost interesant dar dupa o ora ti se cam acreste de picturi si de descrieri in trei randuri. Dar sculpturile erau superbe.

Dupa D’Orsay am zis sa mai trecem o data prin Montmartre pentru ca oricum nu apucasem sa-l vedem ca lumea. Andreea nu a avut incredere in Forta puternica din mine, dar pana la urma tot am ajuns unde trebuia, in urma unor eforturi sustinute din partea amandurora. In piata din Montmatre, ne-am asezat cururile pe niste trepte si am mancat baghete si croissante, analizand pe cei care urcau sau coborau scarile.

„El e cute”

„El nu e cute”

„Doamne cu ce e imbracata femeia aia”

„Plecati acasa handicapatilor”

Andreea are  o guuuura, cand stie ca lumea nu o intelege. Usa de biserica nu e, mai degraba usa de carciuma la 3 dimineata cand lumea e beata si discuta despre fotbal. Dar numai cand e o intr-o tara straina, cand o prinzi la ea acasa este cel mai dulce ingeras si degasa senzualitate.

Cand trecea un baiat cu adevarat dragut, Andreea, desi nu o sa recunoasca intr-o mie de ani, trebuia sa faca ceva ca sa iasa in evidenta. Cum ar fi sa cante frere Jacques si sa chiuie de bucurie cand baiatul a raspuns cu un sincer si afon „ding, dang, dong”. Pentru un italian cu tricou verde am mers si mai departe si l-am stalkerit pe cateva strazi.

„Hai sa o luam la dreapta!”Andreea ma implora.

„Vrei sa o luam la dreapta doar pentru ca el a luat-o la dreapta!”
„Asa, si… oricum ajungem la metrou”

„Nu conteaza. Lasa baiatul in pace ca nu vrem sa ajunga inapoi in Italia sa povesteasca despre romancele nebune care l-au stalkerit in Paris, ca deja avem o imagine proasta pe acolo”

Baiatul a scapat ca prin urechile acului pentru ca nu am stiut sa o luam la dreapta si am luat-o la stanga dupa care a trebuit sa facem cale intoarsa. Saracul baiat, nu stie ce a pierdut. Dar nu era sfarsitul zilei pentru caprioare. Am trecut pe la hotelul unde ne mutasem ca sa nu petrecem noaptea pe strazi. Iesim mai tarziu pana la Mac si cu hamburgeri si o sticla de vin in poala ne indreptam spre  Champs du Mars.

Care sunt cele trei secrete ale succesului in marketing? Location, location, location!

Cam asta era situatia pentru mine si Andreea sambata seara. Unde sa stam astfel incat sa nu avem luzeri pe langa noi, dar nici sa nu parem noi a fi luzerii din ecuatie. In cele din urma ne asezam intr-un colt langa un grup de patru indivizi: 1 fata si3 baieti. Si astfel incepe cea mai mare partida colectiva de eye fucking la care am asistat vreodata in scurta noastra vacanta. Doi dintre cei trei vanatori urmareau cu mare atentie caprioarele…

Andreea m-a lasat singura vreo jumatate de ora ca sa caute buda,dupa care a venit randul meu. In momentul asta deja aveam mai bine de juma de sticla de vin la bord iar capacitatile motorii fusesera afectate. Caz pentru care l-am scapat pe Nae intr-o balta si am asistat neputincioasa la ultimele lui gafaituri electronice pana sa-si dea duhul si sa se inchida singur. Good night sweet prince.

In cinstea lui Nae cel cazut la datorie, am mai cumparat o sticla de vin ieftin. Cand m-am intors la cuibusorul nostru de nebunii Andreea deja trecuse de la stadiul: „look at us, ce neinteresate si totusi atragatoare suntem” la „hihihi, ce neinteresata sunt dar ce haios esti tu”. O tranzitie importanta. Mai ales in conditiile in care cei patru au ramas doar doi, cei care se uitasera la noi de la inceput. Da, totul mergea ca pe roate pentru Andreea, atata doar ca doua piulite norvegiene au intrat in mecanismul dragostei din noaptea aceea si l-au blocat.

Adicatelea cum m-am intors eu cu sticla de vin ieftina, doi baieti au aparut de nu stiu unde si precum o varianta moderna a lui Eric cel Rosu si barbatii lui in izmene, au zis sa cucereasca noi taramuri. Vegard si Marius erau numele lor si eu cel putin, in starea mea semi-ametita si all the way fucked up, ma bucuram ca in sfarsit aveam cu cine sa vorbesc in engleza. Intre timp Andreea… was not happy si schimba impresii inaudibile cu cei doi francezi. Eu o indemnam sa plece. pentru ca I can handle the elves.

Nu-mi pasa la momentul acela ca Santa’s elves vin din Finlanda, nu din Norvegia. Prea subtila diferenta pentru mine.

Deci pe Champs Du Mars e rost de agatat. Nothing happened in caz ca se intreaba cineva, doar o lunga conversatie despre chirii si sex, asa cum e frumos intr-un context multicultural. La un moment dat Andreea a plecat sa aduca guma din masina cu unul dintre baieti dar s-a intors nevatamata.Si nu a avut guma sau bomboane mentolate (whatever) sa-mi dea si mie, the bitch. 🙂

Pe la 4 dimineata ne-am retras in sfarsit in camera de hotel ca sa dormim 4 ore. La 8 trezirea ca sa plecam sa prindem autocarul spre aeroport de la Port Maillot. La aeroport am mancat o briosa uriasa 🙂 asta dupa ce am trecut cu ceva emotii de check-in (nu care cumva sa am bagajul prea greu. Dar totul a decurs ok si cu o briosa in burtica am trecut de security check dar m-au lasat fara tirbusonul cumparat in Paris. The bastards.

Era cu adevarat sfarsitul unei ere. O vacanta frumoasa petrecuta cu doua tipe super care ma bucur ca s-au inteles intre ele. Niciodata nu am avut vreo fantezie sa vizitez Paris-ul dar alaturi de Ana Maria si Andreea… a fost o experienta. Care m-a lasat cu bugetul pe zero si o gramada de amintiri.

Anunțuri

3 responses to “Paris, Baby! – Zilele 6 si 7

  1. We will always have Paris, mes cheries!

  2. Of course we got along. Ne crezi barbari, or what?? Andreea, I’m telling this is the beginning of a beautiful friendship or at least really ahem…innocent conversations about the meaning of life.
    Si nu-mi vine sa cred ca ti-a luat tirbusonul. Like…so not cool!!

  3. da ia spuneti-mi voi cati gigi de poze ati facut si cand le vedem

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s