Paris, Baby! – Ziua 4

DSCF5414

Fiecare iesire dincolo de granitele Romaniei se lasa cu o sesiune de vanatoare de benzi desenate. Nici calatoria asta nu a fost scuzata de la ceremonie si astazi am plecat singura si teleleu ca sa ajung pe bulevardul Saint Germain in zona unde se adunau librariile cu benzi desenate. Si lasa-ma sa-ti spun ca sunt o gramada.

Citește în continuare

Anunțuri

Paris, baby! – Ziua 3

DSCF5330

Warning: postul asta s-ar putea sa fie chiar interesant! Pentru ca va fi in buna masura despre sex. Da, sigur, am vazut si Luvrul (pe dinafara), Piata Bastiliei si centrul Georges Pompidou in aceasta frumoasa zi de miercuri, a treia in calatoria mea la Paris, dar sa trecem la subiectele cu adevarat zemoase.

Si anume cartierul Pigalle, de unde nimeni nu pleaca nesatisfacut, indiferent ce-i face sangele sa navaleasca spre regiunile sudice. In alte cuvinte, daca esti pervers, atunci Pigalle e the place to be. Sex shop-uri, night cluburi, peep show, cinematografe X-rated si tot ce a avut hedonismul comercial mai bun de oferit societatii contemporane se afla aici. Inclusiv faimosul Moulin Rouge.

Citește în continuare

Paris, Baby! – Ziua 2

Prima noapte in Paris a adus cu sine primele acuzatii nefondate ca as sforai. Nu comentez nimic fara un avocat si o inregistrare video. 

Planul pentru a doua zi a fost sa vedem Arcul de Triumf, Champs Elysees si Place de la Concorde.  Ana a ramas in camera pentru a lucra la planul ei de cucerire si/sau distrugere a lumii in timp ce eu si Andreea am petrecut prima parte a zilei in centrul posh al orasului. 

Citește în continuare

Paris, Baby! – Ziua 1

Toata lumea lucreaza pentru ceva. Pentru bani e cel mai comun raspuns. Pentru faima mai e popular. Pentru prestigiu, pentru sentimentul de auto-importanta. Dar toti, absolut toti in timpul verii sau iernii lucram pentru acelasi lucru. Vacanta. Si razbim prin pene de curent, seceta de cafea, deadline-uri, mail-uri de la piarite cu formulare de acreditare care nu au mai ajuns, stres si nervi cu o singura rugaciune apriga in suflet. Doamne da sa vina vacanta mai repede!

Si pentru mine vacanta a venit. Si o data cu ea a adus si o forma de vacanta mai permanenta.

Citește în continuare

Hot chocolate for the soul III – La liceu

Clipboard01

Cand veni ziua sa intre la liceu, entitatea numita Diana pe care e posibil sa o cunoasteti azi (sau nu) era deja in mare parte stabilita la scala particulara si la scara cosmica. Citeam multe comicsuri, ma uitam la multe filme, citeam Asimov si Frank Herbert si nu aveam prieteni sau prieten. Singura mea prietena era Adriana, care in decurs de doar doi ani reusise performanta sa treaca de la Sailor Moon la Sepultura si Manowar.

My, how times change.

Citește în continuare

Ana Maria… e o fata / Ana Maria… is a girl

Cred ca a sosit momentul sa vorbesc despre Ana Maria. In mare parte pentru ca am promis ca o sa scriu ceva frumos despre ea cu ocazia zilei sale de nastere care a trecut total pe langa mine (28 mai) si pe de alta parte pentru ca am inceput seria asta de posturi in legatura cu de ce sunt asa ciudata si Ana Maria a jucat un rol destul de important in acceptarea propriei mele ciudatenii.

Si o sa scriu asta in romana si in engleza pentru ca Ana are colegi la Oxford care sigur vor dori sa stie ce lucruri dragute se scriu despre ea.

Citește în continuare

Hot Chocolate for the Soul II – La scoala

ewok diana

Veni ziua dupa primii trei ani de viata petrecuti in fata televizorului cu ochii in bulgari si desene comuniste, sa fiu data la gradinita. Inca imi aduc aminte ziua cand m-a dus mama cu ea la gradinita Floare de colt ca sa ma inscrie si ma gandeam ce ciudat e ca toti copiii de acolo se joaca la aceeasi masa si nu au televizor. Presupun ca poti sa zici ca eram un copil timid la gradinita dar adevarul este ca pur si simplu nu constientizam vreo nevoie de a vorbi sau a ma juca cu alti copii.

Pur si simplu nu imi pasa asa de mult. Era o fata cu care imi aduc aminte ca am avut o tentativa sa ma imprietenesc, dar in acelasi timp intr-o zi m-a parasit am putea spune ca sa mearga sa se joace cu ‘fetele populare’, atat de popular cat poti sa fii la gradinita. Dar de atunci se face distinctia intre populari si dorks, pentru ca stiu ca era o fata Laura… care mereu se juca cu jucariile bune, si cand am facut piesa Alba ca Zapada ea era arhetipul feminin pentru ca arata ca o papusica. Si eu eram fetita chubby cu freza de Beatles. Da, nu aveam cum sa fiu eu Alba ca Zapada. In piesa aia l-am jucat pe Sforaila.

Citește în continuare