In Baile Herculane sau cum am ajuns sa fiu Batman

I don’t know about you, but I needed a vacation.

Astfel graisem de multe ori in weekendul trecut oricui aplecase o ureche in directia mea in timp ce ne aflam in minunata statiune Baile Herculane. Eram alaturi de niste uameni pe care i-am cunoscut acum vreo cinci ani pe un forum numit TFN. Si desi forumul nu-l mai frecventez, aceiasi oameni care posteaza acolo continua sa ma fascineze, sa ma faca sa rad si sa ma simt de parca nu sunt asa de singura pe planeta asta. Motivul adunarii in statiunea cu pricina a fost premiera unui fan film pe care l-am facut acum cativa ani si care in sfarsit era gata pentru premiera

In caz ca va intrebati daca nu aveti vreo idee despre ce e vorba, fanfilmul este un film facut de fani. Iar fanfilmul nostru este o opera de 25 de minute care nu are nici un sens si prin urmare nu o sa-l aratam nimanui. Decat rudelor cele mai apropiate si iubitelor celor mai iubitoare care nu or sa se uite la noi urat ca ne-am fatait prin padure o saptamana cu o ratusca de plastic mistica dupa noi. Si nu o sa se uite urat pentru ca indiferent ce boacane am face, sunt obligati sa ne sustina si sa ne iubeasca. Chiar when it’s some fucked up shit like Mass Effect 2. Lavi poate sa va spuna mai multe despre asta. Dar indiferent daca opera cinematografica ne va aduce vreun oscar sau nu, it was gosh darn fun making it.

Like all good things in life, intalnirea membrilor TFN din martie 2010 nu a fost a grand affair, ci o intalnire planuita in graba cu cele mai bune intentii. Care in cele din urma a iesit foarte bine pentru ca suntem putin mai batrani dar in continuare pe aceeasi lungime de unda. Carnea poate ca ne este mai atoasa si tre sa ne fierbi mai mult ca sa fim suculenti, dar putem sa ne hlizim in continuare impreuna si asta este cel mai important. Am crescut, ne-am tras joburi, am inceput/terminat facultati, am facut sex (nu la Baile Herculane, not all of us anyway!) dar esenta esentelor ramane aceeasi. We just have fun together, indiferent daca urcam pe munte sau ne jucam jocul ala din Inglorious Basterds care nici acum nu stiu cum dracu se numeste.

Si tocmai gratie jocului cu pricina am ajuns eu sa fiu Batman desi nu mi-am dat seama nici din prima, nici din a doua, nici din multe multe multe incercari. Pentru ca am fost indusa in eroare you see. Dar regretul amar ramane in suflet ca nu am simtit puterea mistica a numelui Batman scris pe o foita de hartie lipita de fruntea mea. Sufletul meu nu a vibrat cu acea putere mistica si am ramas printre ultimii in joc pana cand bunul Cyber mi-a zis ca sunt un supererou anti erou.

Dar la Baile Herculane am invatat si altceva in afara de faptul ca I suck la jocul ala din Inglorious Basterds. Am invatat ca Tiberiu este un sofer dupa sufletelul meu, „Ţiţi” e cam enervant la inceput dar you get used to it, Cyber o sa ajunga in cele din urma in Siberia chiar daca o sa-l tarasca pe Bogdan dupa el si poate cel mai important… trebuie sa facem un fanilm despre jedi tigani. Sau zombie tigani. Sau un taraf Jedi. Nu iti suna a idei geniale? Ah well, maybe it’s just the booze talking.

Dar stai ca nu am pus gura pe strop de alcool tot weekendul. Decat un pahar de Sangria si vreo cativa stropi anemici intr-o cafea vineri dup-amiaza. Dar that doesn’t really count does it?

PS: Intunericul este atat de dulce si intunecat… Tibi stie!

Anunțuri

3 responses to “In Baile Herculane sau cum am ajuns sa fiu Batman

  1. poate tu ai facut sex 😀

  2. I can’t believe i only read this now.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s