Paris, Baby! – Ziua 4

DSCF5414

Fiecare iesire dincolo de granitele Romaniei se lasa cu o sesiune de vanatoare de benzi desenate. Nici calatoria asta nu a fost scuzata de la ceremonie si astazi am plecat singura si teleleu ca sa ajung pe bulevardul Saint Germain in zona unde se adunau librariile cu benzi desenate. Si lasa-ma sa-ti spun ca sunt o gramada.

Numai Album comics vine in vreo patru variante de locatie, care mai de care mai generoase din punct de vedere al romanelor grafice. In cele din urma am cheltuit cu cap cam 20 de euro, asijderea:

– pe un roman grafic Rex Steele: Nazi Smasher

– o revista Superman, nr 155, in care apare si Superboy

– O figurina Green Arrow.

Foarte responsabil si cumpatat din partea mea as putea sa spun, avand in vedere minunatiile pe care le-am vazut prin Album si alte librarii de gen. Dupa goana dupa benzi desenate trebuia sa ma intalnesc cu Andreea la statia de metrou Cluny on Sorbonne (or something) si din moment ce mi-era foame, ma asez cuminte ca sa-mi mananc unul dintre sandivisurile impachetate cu constiinciozitate in dimineata respectiva.

„Bon apetit” aud pe cineva in stanga-mi spunand.

Intorc capul si-l vad pe Jemma cum avea el sa se prezinte, un congolez la vreo 30 de ani care nu avea treaba mai buna decat sa agate fete cu semnalmente caucaziene pe strada. „Oh, hi!” zice caprioara.

„Parlez vous francais”

„Un PEU!” behai eu.

Si urmeaza un mini meci de conversatie amicala in care incercam cu subtilitate sa evit subiectele legate de numere de telefon, date de contact, intalniri si planuri viitoare. Vine si Andreea si-l conducem pe Jemma pana la locul de munca din apropiere si din fericire scap de el si-i urez o viata placuta in continuare. Now, as putea fi acuzata de rasism sau de nesimtire, dar in nici un caz de amandoua.

Stiu ca nu exista nimic mai romantic si mai magulitor pentru o fata decat sa fie agatata pe strada in timp ce-si indeasa in gura paine si sunca de curcan, dar intr-un fel bizar si inexplicabil in ziua aceea am ramas imuna la farmcele congoleze. Saracul Jemma, sper sa aiba mai mult noroc cu alte turiste la fel de norocoasa ca mine care ii retin atentia, fie si pentru cateva minute.

Dupa ce am fugit cat mai repede in toate directiile am ajuns in cele din urma si in Gradina Luxembourg. Foarte frumoasa si verde ce-i drept, apoi la Panteon.. foarte neinteresant. Andreea a ramas prin oras sa-si mai cheltuie banii si sa-si mai incante globii oculari iar eu m-am intors in camera sa ma mai uit la niste Damages cu Ana.

In seara aceea am ajuns prin zona Trocadero unde am rezistat cu indarjire ideii de a merge sa vedem cimitirul din zona unde e ingropat Jimmy Hoffa (or somebody).

– Adica sunt in vacanta si vreti sa-mi contemplez propria mortalitate? Nu-i destul ca I got fired si viitorul pare sumbru?

Din fericire soarta a fost de acord cu mine. Cimitirul se inchidea la 18 iar noi eram acolo la 19. Haha, suckers. Ne-am mai plimbat prin zona discutand cat de fain ar fi sa locuiesti la Paris si cum putem face acest vis o realitate. In cele din urma am ajuns la un restaurant unde chelnerii erau fie prea simpatici, fie prea antipatici. Aici am mancat pentru prima data in viata mea… melci. Nu mai aveau picioare de broasca din pacate. Oricum, melcii au un gust interesant… dar categoric nu mi-as arunca banii pe asa ceva in cazul in care-mi e cu adevarat foame. Which is what food should do… sa-ti calmeze foamea.

DSCF5430

La acelasi restaurant ne-am luat toate trei o sticla de vin fata de cate un pahar cum luam pana atunci, iar din ecuatia trei fete si o sticla necunoscuta de vin au iesit la capat trei fete cam ametite care s-au gandit sa mearga din nou pe Champs du Mars. Cat timp Andreea a urcat inapoi in Turnul Eiffel, de data asta pana in varf, eu si Ana ne-am inghetat cururile pe iarba si am vorbit bineinteles despre ce altceva. Despre baieti. A venit Andreea si am continuat sa vorbim despre baieti, aceasta eterna sursa de fascinatie pentru noi.

Astfel ziua se termina in culori de Sex and the city, cu niste fete vorbind despre niste baieti. Desi in cazul noastru ar fi vorba despre Paris in rolul de City, iar nu The Big Apple. 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s