In fiecare an am si eu o vacanta adevarata. Iar acea vacanta este Fedconul. Altii merg la ski in Austria, la plaja in Grecia sau la muzeu in Anglia… eu merg la trekkies in Germania. Is that so wrong? is that so fucked-up?
Da.
Deci este ora 6:30 dimineata cand scriu chestia asta si la 15 ore dupa ce mi-a decolat avionul din Bucuresti cred ca pot sa zic ca s-a incheiat prima zi a vacantei mele.
A inceput cu un drum scurt de vreo doua ore jumate – trei ore pana la servici ca sa aud ce a facut Doru la Budapesta si sa ciocnesc un ou cu colegele de serviciu. Oul meu a fost masacrat. 🙂
Avionul pleca la 17;15 de la Otopeni, cu escala in Amsterdam pentru a ajunge in Dusseldorf la ora 22:35. Am refacut cunostinta cu Otopeniul pentru ca in tzarania mea suprema, de cativa ani zburam numai cu low cost-uri. Am ajuns atat de dezobisnuita cu companiile „serioase” aeriene ca nici nu mai stiam daca atunci cand iti faci check-inul poti sa ceri loc la fereastra sau nu.
De asemenea se intampla ca in 90% din cazuri atunci cand merg undeva sa merg singura. Dar de data asta cele doua ore standard de asteptare de cand ajungi la aeroport si pana sa decoleze avionul le-am petrecut cu prietena mea Ana-Maria care pleca si ea cu 20 de minute mai devreme tot de pe Otopeni. Faptul ca am avut cu cine sa pierd vremea m-a provocat la un moment dat sa-i spun: „Dude, e cam naspa sa calatoresti singur”. La care Ana s-a uitat la mine cu intelegere calda in ochi si a zis:
„DUH! you idiot”.
Dar marea premiera care a avut loc la aeroport este ca am fost initiata in tehnica sacra a pat-downului. Daca nu stii la ce ma refer, este vorba de pipairea pe care personalul Securitatii Aeroportului ti-o aplica daca activezi detectorul de metale. Nu stiu cum i se spunea inainte, dar in ultimele luni a fost mare scandal in SUA cu patdown-urile astea ca cica se simt oamenii agresati sexual and shit. In cazul meu a fost vorba de o doamna blonda si plinuta care mi-a simtit suncile. Nu m-am simtit jenata in vreun fel. I just thought it was funny.
„Careful, you almost touched my vajayjay”
Si daca s-ar intampla asa ceva cred ca tipa ar fi mai jenata ca mine. Pe de alta parte, nu inteleg de ce a trebuit sa-mi scotoceasca pe la elasticul chilotilor. I mean really? Ce fac, ascund un briceag in chiloti?
Doamna cu atingerea de aur si degetele abile mi-a soptit ca e posibil sa se fi declansat detectorul de metale de la sutien. Vorbeam cu Ana despre asta mai incolo si ea si-a anuntat nedumirirea de ce in cazul ei nu s-ar simti detectorul, pentru ca si ea purta tot sutien cu sarma. To which I replied: „E vina mea ca am nevoie de mai mult metal ca tine!?”
Daca as fi sincera cu mine as recunoaste ca asta nu este prima oara cand my big boobs got me into trouble. 🙂
Primul zbor cu KLM a fost un iures de mancare, dulciuri si sucuri. Imi place sa zbor cu KLM pentru ca baietii astia cand le raman sucuri and shit, le tot lase sa circule prin avion pana cand se termina. Aveau si niste ecrane smechere care iti aratau exact unde se afla avionul pe harta, cat timp mai ai pana la destinatie, cati kilometri ai parcurs si asa mai departe.
Ce am mai observat in acest zbor este ca stewardesele erau destul de batrane. Sefa avea in jur de 40, mai era o tipa de vreo 50 si inca un tip tot de 50. Asta m-a pus pe ganduri. E vreo chestie a companiilor low cost sa ne bage in fata numai prospaturi de 20-25 de ani? Este un beneficiu inclus in pret? Daca e asa atunci e singurul beneficiu gratuit, ca in rest, they charge you for fucking everything.
Pe de alta parte este ceva reconfortant in a avea stewardese batrane. Pentru ca ajungi o stewardesa batrana doar daca faci chestia asta de foarte mult timp. Ceea ce inseamna ca fetele astea de aur au trecut prin mii si mii de zboruri, fara sa pateasca nimic.
Am aterizat pe aeroportul Amsterdam Schiphol la ora 19:15 locala. Primul lucrupe care ti-l pot spune despre aeroportul asta e ca spre deosebire de Otopeni, nu am mai fost pipaita in scopul sigurantei naturale. Probabil nu sunt destul de sexy pentru olandezi ca sa fiu considerat un pericol. Din cat m-am plimbat eu pe acolo am mai observat ceva. Cand cineva intarzia la imbarcare si personalul trebuia sa-l cheme prin interfon, mereu se intampla sa fie cetateni ai tarii unde se calatorea. Exemplu: mr. McDonald intarzia la zborul spre Glasgow, mr. Carlos intarzia la zborul spre Madrid, mr. Dumitrescu intarzia la zborul spre Bucuresti si asa mai departe. Sa fie dintr-un simt denaturat ca daca se zboara la tine acasa automat trebuie sa te astepte? Sau se datoreaza faptului ca oamenii astia de fapt nu vor sa se intoarca acasa si vor sa ramana la amante. Pentru c a intotdeauna intarziatii erau intarziati si mai niciodata intarziate.
Zborul Amsterdam/Dusseldorf a fost scurt. Extrem de scurt. As in blink and you’ll miss it scurt. All for the best pentru ca in acest zbor am fost responsabila cu iesirea de urgenta. Pe principiul daca se intampla ceva eu trebuie sa o deschid. I know what you’re thinking. That plane was DOOOMED! Cred ca si d-aia s-au grabit pilotii asa de rau sa ajung la Dusseldorf cu 15 minute mai devreme. „Bai e Diana la iesirea de urgenta, sa apasam pedala ca ne omoara asta pe toti”
In urma doua zboruri prin care am trecut astazi am ajuns la o clasificare a bebeilor care plang in avioane. Deocamdata am doar doua categorii dar sigur voi mai adauga cateva. Deci pe de-o parte avem shriekers. Sunt copiii care au tonul inalt si volumul amplu si oriunde esti in avion nu prea ai cum sa scapi de ecou. Apoi sunt copii care sunt gurglers, sau o combinatie intre un galgait si un tipat. Sunt acei copii care suna mai degraba a pui de dinozauri decat a pui de oameni. Da poti inchizi ochii cand tipa unul d-asta, poti foarte usor sa te trezesti dintr-o data in Jurassic Park.
Am avut un shrieker in primul zbor si un gurgler in al doilea. Bebelii astia erau atat de fucking pissed off ca se afla intr-un avion, ai fi zis ca avionul le-a scuipat pe suzeta la un moment dat in scurta lor viata.
Deci aterizam in Dusseldorf pe la 22:30. Ce e de facut? Sa gasim niste scaunele izolate undeva pe care sa intindem un prosop si sa incercam sa dormim nitel ca nu am avut bani de inca o noapte de cazare. 🙂 Sa va explic cum a mers treaba asta cu dormitul la aeroport pentru mine. Am gasit intr-adevar o zona izolata, dar doar pana la ora 3:30 asa cand au inceput sa apara oameni. Eu dorm pe o parte. That’s just the way I roll. In my sleep.
Dar nu puteam sa stau pe o parte foarte mult pentru ca incepea sa ma doara bratul care trebuia sa-mi suporte the boobs, despre care am zis deja ca they usually get me into trouble. Asa ca am incercat sa dorm pe spate (ceea ce pentru mine e tortura). Dar bratul ma durea in continuare. In delirul meu provocat de obosoeala, shriekers si gurgles, am inceput sa ma cert cu el.
– Ce dracu ai acum? Ai zis ca te doare asa ca m-am mutat. Dar tot te doare! Ce ai? You’re doing this just to fuck with me aren’t you?
Mda, nu sunt mandra de mine. Dar cel putin pot sa spun ca nu am abuzat de alte membre ale corpului. Cel putin nu verbal. Pe la 3:30 au inceput sa apara oamenii care vor intotdeauna sa fie primii la coada, fat lot of good that is going to do them .
Si cand m-am trezit definitiv… am avut o revelatie.
Am 25 de ani. I’m too old for this shit. Serios vorbind, e vremea sa-mi vina mintile in cap.
Funny Papers 