Review: Welcome, to the Twilight zone

A place where good romance doesn’t happen very often.

Niciodata nu am negat despre mine ca am o afinitate pentru povesti de dragoste tragice. Este darul meu… este blestemul meu. Dar pana si eu am limitele mele. Iar Twilight le-a intrecut cu mult. Este, scuzati-mi franceza, O TRISTETE DE FILM. Si desi sunt o deprimata care se deghizeaza in optimista, nu pot sa tolerez asa ceva. Spuneam eu nu demult ca vampirii se transforma din simbol horror in simbol al pasiunii adolescentine neimplinite, dar cu twilight cred ca se intampla ceva mult mai grav.

Zice Edward vampirul sexy la un moment dat, ca tot la el este menit sa atraga fete virgine pentru a se indragosti de el. Este o masina de ucis si de facut dragoste vezi tu. Tot, inclusiv felul mult prea sexy in care arata si priveste, parul care-i sta in sus fara sa-si dea cu gel, tricourile care se agata de pectoralii abia crescuti, pielea care-i sclipeste si ochii care-si schimba culoarea din sexy brown in si mai sexy black. Am mentionat cumva ca este foarte sexy baiatul?

Ai vant to sac ioar blaahd! sau Despre vampiri emo fara coaie (sau colti)

Imi plac vampirii. Sincera sa fiu, nu cunosc fata caruia sa nu-i placa vampirii. Doar sunt toti inalti, frumosi, bine facuti, cu abdomenul facut pachetele si daca ai ghinionul sa te muste vreun vampir sa-ti suga sangele o sa simti cel mai puternic orgasm din viata ta. What’s there not to like?