Hot chocolate for the soul III – La liceu

Clipboard01

Cand veni ziua sa intre la liceu, entitatea numita Diana pe care e posibil sa o cunoasteti azi (sau nu) era deja in mare parte stabilita la scala particulara si la scara cosmica. Citeam multe comicsuri, ma uitam la multe filme, citeam Asimov si Frank Herbert si nu aveam prieteni sau prieten. Singura mea prietena era Adriana, care in decurs de doar doi ani reusise performanta sa treaca de la Sailor Moon la Sepultura si Manowar.

My, how times change.

Nevoia de a fi placuta de catre noii colegi era tot acolo si de data asta parca porneam de pe o baza mai solida decat in generala cand nu aveam absolut nici un reper vizavi de cine sunt sau ce-mi place. Dar si de data asta, un univers fictional cu nave spatiale sau supereroi mi se parea infinit mai abordabil decat universul clasei in care invatam cu 25 alte suflete.

Si ce face un copil destept (sa zicem) care nu are (mai) deloc prieteni si se uita la (prea) multe filme? Se apuca de scris bineinteles. Clasele 9-10 reprezinta pentru mine un fel de primavara a creativitatii mele. Aveam atatea idei si atata timp liber sa le dau viata, incat profitam de orice concurs de creatie literara sau revista a scolii la care mi se oferea ocazia sa particip. Si pe unele dintre aceste concursuri le-am castigat si unele articole chiar le-am vazut publicate. Intrebati-o pe Iulia cum a fost cu articolul pe care l-am scris despre Iad si programul de bronzat de acolo. 🙂

The stories she could tell.

N-o sa uit niciodata primul milion de lei pe care l-am castigat scriind. Era pentru o povestire de vreo 20 de pagini despre cum va arata lumea peste 50 de ani. Evident, influentata puternic de Spaceballs si Blade Runner (ciudata combinatie stiu). Am castigat doar o mentiune cu povestirea aia stupida, dar milionul pe care mi l-au pus in mana valora pentru mine cat trei premii I. Erau banii mei, pentru care fara falsa modestie, am muncit sa-mi sara capacele. In seara de revelion scriam intr-una despre anul 2050 si ce fericiti vom fi, cand nu vom mai fi copii.

Or something…

Am stat pe milionul ala cred ca vreo 3 luni pana sa-mi calc pe inima sa cheltuiesc din ei. Doar daca ma uitam la el ma simteam dintr-o data mai bine. Astia-s banii mei, munciti de mine si i-am luat nu oricum. Pe ceva ce am scris. Ceva nascut din capsorul meu. Ceva 100% pe care cineva a crezut de cuviinta sa-mi dea bani!

Absolut de domniul SF-ului.

Ultimul concurs de gen la care am participat a fost in clasa a XI a cand am castigat un mobil pentru o povestioara si mai crancena despre drepturile femeilor. Cineva sa-i aduca aminte profei de istorie ca mi-a ramas diploma verde la ea. 🙂 N-o sa uit niciodata cum m-am dus mandra la tatal meu la pravalie si i-am pus cutia cu mobilul Nokia 3310 (or something) pe tejghea si s-a uitat la mine si a zis:

„In sfarsit ai adus si tu ceva acasa…” 🙂

Deci iata-ma in clasa a XI a, fara colega de banca traditionala pentru ca Aurora ma parasise ca sa stea cu Roxana, fata cu corp beton dar fata de Barbara Streissand. M-am mutat din prima banca de la fereastra in prima banca de la perete, in fata Alinei, despre care am vorbit deja in postul despre Andreea. Cam in aceeasi perioada am reluat legatura cu Ana-Maria, despre care am vorbit deja. Le mentionez pe fetele astea pentru ca m-au facut sa inteleg ca oamenii nu sunt complicati.

Wait, let me rephrase that ca mi-e ca se intelege gresit. Sa vorbesc cu ele nu era greu. Nu era complicat. Nu era o chestie pe care trebuia sa o fac ca sa nu par a social retard. Imi placea sa stau de vorba cu ele pentru ca erau tipe foarte de treaba, foarte cool, foarte pozitive. Si prin asociere, insemna ca si eu trebuie sa fiu cat de cat ok daca aveam dreptul… nu, privilegiul… sa zumzai pe langa ele.

Majoratul mi l-am facut la Pizza Hut. Nu are vreo importanta pentru ce ziceam adineauri decat ca mi se pare foarte penibil and funny in a way. Cred ca este acelasi lucru cu a-ti sarbatori aniversarea a 20 de ani de casatorie in Chuck E Cheese. 🙂

Aveam acum 18 ani. La simularea de bac luasem 9,70. Faceam meditatii la creativitate ca sa dau la Jurnalism. Aveam cateva prietene la care tineam ca la ochii din cap. Pentru absolvire am mers la mare dupa ce am fugit cu banii stransi pentru balul intr-un restaurant din Cismigiu. Cu ocazia asta l-am vazut pe profu de romana jucand volei in izmenele sale cu iz interbelic si sa torn cu iaurt pe Alina care tocmai se arsese rau de tot la soare. Cea mai faina dup-amiaza la mare ever.

Liceul era pe terminate. Nu traisem mari povesti de dragoste, nu scrisesem romanul adolescentului modern, nici macar nu ma imbatasem. Like… once. Dar la urma urmei, la final chiar nu conta.

Dupa startul pe care l-am avut, parintii pe care i-am avut si mi-au oferit toate posibilitatile, colegii pe care nicioadata nu am reusit sa-i inteleg, interesele si hobby-urile in care m-am aruncat, patru ani de destrabalare adolescentina nu erau niciodata o optiune viabila. At the end, cel mai important lucru cu care am ramas din liceu nu sunt amintirile cu aroma de alcool si nici macar milionul ala pe care l-am castigat muncind pe branci.

Liceul a insemnat ca trebuia sa invat o lectie. Ca ce conteaza cu adevarat nu sunt diferentele dintre eu si restul, ci felul in care toti ne asemanam. Indiferent cat de ciudata sunt/ am ajuns / o sa fiu, tot vreau acelasi lucru pe care-l vrea oricine altcineva. I want to be happy. In goana noastra dupa fericire suntem toti egali, nimeni nu este mai special decat celalalt, cat de ciudat esti nu conteaza decat pentru cei foarte incuiati la minte, but who needs those assholes anyway?

Life is what you make it. So make it a good one.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s