Hot Chocolate for the Soul II – La scoala

ewok diana

Veni ziua dupa primii trei ani de viata petrecuti in fata televizorului cu ochii in bulgari si desene comuniste, sa fiu data la gradinita. Inca imi aduc aminte ziua cand m-a dus mama cu ea la gradinita Floare de colt ca sa ma inscrie si ma gandeam ce ciudat e ca toti copiii de acolo se joaca la aceeasi masa si nu au televizor. Presupun ca poti sa zici ca eram un copil timid la gradinita dar adevarul este ca pur si simplu nu constientizam vreo nevoie de a vorbi sau a ma juca cu alti copii.

Pur si simplu nu imi pasa asa de mult. Era o fata cu care imi aduc aminte ca am avut o tentativa sa ma imprietenesc, dar in acelasi timp intr-o zi m-a parasit am putea spune ca sa mearga sa se joace cu ‘fetele populare’, atat de popular cat poti sa fii la gradinita. Dar de atunci se face distinctia intre populari si dorks, pentru ca stiu ca era o fata Laura… care mereu se juca cu jucariile bune, si cand am facut piesa Alba ca Zapada ea era arhetipul feminin pentru ca arata ca o papusica. Si eu eram fetita chubby cu freza de Beatles. Da, nu aveam cum sa fiu eu Alba ca Zapada. In piesa aia l-am jucat pe Sforaila.

Si totusi nu pot sa zic ca a fost urat la gradinita. Cel putin mancarea era buna. Tendinta de a ignora nevoia de prietenie a continuat si cand am ajuns la scoala. Nu am ajuns sa fiu prietena cu nici una dintre colegele mele de clasa, desi le chemam pe cateva la ziua mea acasa mai mult pentru ca ma obliga mama decat altceva. Nu ieseam pe afara cu ele pentru ca preferam sa stau acasa sa ma uit la desene. Pentru ca la 8 ani s-a intamplat un lucru minunat. Ne-am luat cablu si minunatul univers al Cartoon Network mi-a invadat viata constienta si inconstienta pentru ca daca nu ma uitam la desene probabil le visam. Era mult mai simplu sa fugi acasa dupa scoala si sa pornesti televizorul ca sa te uiti la Galtar and the Golden lance, decat sa stai in fata blocului cu niste copii pe care nu-i cunosteai.

Si la scoala… pai la scoala era usor sa iei note bune daca iti dadeai un pic de interes. Nu invatam ca sa fiu eu aia cu mot din clasa, ci ca pur si simplu majoritatea materiilor mi se pareau simple. Cu exceptia matematicii bineinteles. Bineinteles, aveam destul timp sa-mi fac temele si sa invat inainte de lucrari dat fiind ca nu ieseam afara din casa sa ma joc.

Deci lucrurile au tinut-o asa pana cand in clasa a 6-a mi-am schimbat scoala. Si atunci, it hit me. M-a pocnit cu o furie uimitoare pentru varsta-mi mea frageda, o povara emotionala imuabila, acel ceva care avea sa ma urmeasca toata viata, pana astazi si probabil pana voi muri.

Nevoia de a fi placuta.

Peste noapte am trecut de la „who are you people” la „please, look at me”. 12 ani, clasa noua, oameni noi si o pubertate incipienta care alatura un „ergo sum” mai vechiului „corgito”. Voiam ca noii mei colegi sa ma placa si voiam asta rau de tot. Dar majoritatea noilor mei colegi nu ma placeau. Si fiecare refuz si fiecare bataie de joc durea infinit mai mult decat ar fi trebuit, daca as fi fost un copil mai sociabil de la inceput si sa fiu calita in matters like these.

Bineinteles incercam sa fiu amuzanta si incercam sa fiu o colega buna (a se intelege ca lasam lumea sa copieze de la mine) dar I couldn’t help noticing ca in cazul colegei mele Raluca, una dintre fetele aratoase si populare, notele erau undeva in zona 6-7, habar nu avea cine este Johnny Quest si totusi in fiecare an de Martisor primea de zece ori mai multe martisoare decat mine. Hmm… I wonder why?

Perioada „why don’t they like me? Bu-hu-hu-hu!” in care saptamanile erau marcate de cate o sesiune serioasa de plans a tinut vreo doi ani pentru ca in clasa a opta s-au intamplat doua lucruri importante.

1. I grew boobs. Si nimeni in clasa nu avea boobs ca mine si desi nu o spuneam, ma simteam bine ca am boobs. Thanks mom!

2. Am dat-o pe sf-uri. Am redescoperit Star Wars, mai mult din gresala decat altceva. Mai vazusem Star Wars de cateva ori pana atunci, dar abia la 13 ani I really got Star Wars si genul science fiction in general. Am realizat ca atunci cand ma uit la filmele alea, sau cand citeam cartile alea, ma simteam bine. Nu conta ca sunt urata, timida, emotiva si/sau batuta in cap. Conta doar povestea si cum ma facea sa ma simt. Si citind acele povesti imi imaginam povesti la randul meu si ma simteam speciala.

Din cand in cand aceleasi povesti ma faceau sa plang, dar macar nu plangeam pentru ca nu puteam sa fiu Alba ca Zapada.

Dar generala nu a fost un dezastru complet pentru ca am reusit totusi sa-mi fac doua prietene care au ramas cu mine pana in ziua de azi. Ana si Adriana. Dar despre ele in episodul urmator.

Next time: Diana la liceu. 🙂

Anunțuri

3 responses to “Hot Chocolate for the Soul II – La scoala

  1. Pingback: Hot Chocolate for the Soul I – Familia mea « Funny Papers

  2. m-am prins mai greu ca ursuletul din poza e photoshopat cu moaca unui animalut de-ala din film

  3. Heh, şi eu am schimbat şcoala în clasa a VI-a.
    Cablul l-am avut prin clasa a IV-a şi îmi aduc aminte de Cartoon Network (profesorul meu de engleză), Sky One, RTL, RTL2, Sat1 (aveau Star Trek TOS dar nu faceam pe vremea aia legatura dintre TNG de pe Sky One/TVR1 şi TOS de pe Sat1).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s