Hot Chocolate for the Soul I – Familia mea

1

Da, sunt o ciudata. Cred ca toti oamenii sunt ciudati in felul lor, dar putini sunt atat de usor de citit in privinta asta precum mine. Majoritatea isi lasa ciudateniile sa fie descoperite incet, ca pe o unghiera pe care o ascund in buzunarul de la haina si se roaga sa nu tipe detectorul de metale cand trec prin el. In acest caz detectorul de metale fiind populatia generala. Eu? Eu pornesc la atac precum Neo si Trinity in scena aia din Matrix. Guns blazing. 🙂

Este cam greu sa nu-mi supraestimez ciudatenia, avand in vedere ca trebuie sa traiesc cu ea. Dar intrebarea este de ce sunt sau de ce ma consider asa de ciudata?

Inainte sa vorbesc despre the big ol bucket of crazy care sunt eu, ar trebui sa vorbesc despre familia mea. Pentru ca cei sapte ani de acasa sunt asa de importanti si pentru ca eu cred ca in cele din urma, indiferent cat s-ar impotrivi, copiii sunt destinati sa ajunga parintii lor… sau in cel mai rau caz ajung sa-i complementeze.

Deci tati.

Tati a fost mereu un tip atras de tot ce insemna frumos si nou. In tineretile lui a pictat, a cantat la chitara, s-a jucat cu fotografia (singura descarcare creativa care i-a ramas pana in ziua de azi). Tati intotdeauna a vrut sa incerce primul cele mai noi jucarii. Ce a insemnat asta pentru mine si fratele meu Vlad este ca am avut ocazia sa crestem intr-o casa la un loc cu televizor color, combina stereo, video, calculator HC, dvdplayer si calculator cu Internet cand a venit momentul decesului vietii noastre sociale. Aprecierea tehnologica a tatalui meu a insemnat pe scurt ca am avut ocazia de foarte mica sa fiu expusa la mai multa informatie decat as fi putut altfel.

Argumentul suprem este ca de la cate desene animate vedeam eu zilnic (pe Cartoon Network) am ajuns pe la 14 ani sa vorbesc engleza perfect desi nu facusem o singura ora la scoala. Faptul ca scriam „I would” sub forma „Ai ud” pentru ca nu avusesem ocazia sa citesc ceva in engleza s-a corectat in timp.

Dar intotdeauna m-am gandit la tatal meu ca la un tip care era cu un pas inaintea celorlalti, capabil sa gandeasca outside the box daca vrei. Cred ca il vad ca pe un artist neimplinit din punctul asta de vedere.  Mai ajuta si faptul ca este tipul tacut, care din cand in cand scoate cea mai amuzanta poanta posibila pe care zici ca scris-o dinainte si a pastrat-o pentru ziua aia, ora aia, momentul ala.

Deci mama.

Mama a fost toata viata ei ‘the girl next door” in varianta comunista. Sau cum ii place ei sa se laude, fata cu care toti baietii erau prieteni si veneau sa-i spuna secretele lor sau sa-i ceara sa le faca lipeala. In mintea mea vad o tipa frumusica (deci am vazut poze cu mama and she was HOT!), tunsa baieteste, cam timida dar care in secret dorea sa fie in centrul atentiei.

Deci mama si cu tati s-au intalnit cand aveau 19 ani si lucrau amandoi la aceeasi frizerie. Conform scenariului de comedie romantica pe care mi l-am imaginat cu privire la intalnirea si perioada de „curtare” iata ce s-a intamplat:
– Buna…
– Buna…
– Uh, vrei sa… stii tu?
– Uh… adica… noi doi?
– Da…
– Tu si cu mine?
– Da…
– Cu mine?

Deci doi oameni oarecum timizi dar interesanti in felul lor s-au intalnit, s-au indragostit si au nascut vreo doi copii.

Deci Vlad.

Vlad a fost primul produs al iubirii carnale dintre tati si mama. Si avand in vedere ca a fost primul care a avut de ales din mazga genetica rezultata din imbinarea unui cromozom de-al mamei si unul de-al lui tati, el a luat the good stuff, si in urma lui a lasat platfusul si miopia pe care eu le-am mostenit mai tarziu. Vlad was the cute one si coincidentally, the smart one. Nu o spun cu invidie sau parere de rau. Vlad e mai destept ca mine pentru ca nu a lasat scoala sa-l dobitoceasca, cum mi s-a intamplat mie… partial. Nu ma intelege gresit, nu consider ca e ceva gresit in a lucra pentru educatia ta, dar diploma de facultate nu e neaparat dovada de care ai nevoie ca sa te convingi ca esti inteligent.

Indiferent cat de greu ar fi sa ma faci sa admit asta intr-o conversatie pe viu, adevarul este ca intotdeauna am fost pe urmele lui, in sensul ca am profitat de tot ce el a cerut singur. Ma uitam la filmele pe care el le inchiria (si mai tarziu le tragea pe calculator), ma jucam la calculatorul lui, am ajuns sa o ard pe Internet pentru ca el a vrut sa avem Internet acasa.

Deci in casa asta in care am avut un tata deschis spre lume, o mama care si-a crescut copiii cu bun simt si un frate care se uita la filme SF si statea pe Internet… s-au pus bazele pentru ceea ce avea sa devina mai tarziu o fata foarte ciudata.

Next time – Diana la scoala. 🙂

Anunțuri

4 responses to “Hot Chocolate for the Soul I – Familia mea

  1. Asteptam cu interes capitolul urmator

  2. deabia astept next time:) Pe Diana la scoala;))

  3. stai flexata sormila, si eu am platfus, cum crezi ca m am fofilat pe langa armata atata timp?!

  4. ah ce mi-a plăcut! very comfy!:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s