Born in the year of the Oxford – Day Doi

dscf1259

Astazi o dam pe romaneste, pentru ca am ajuns sa-i apreciez valoarea. 🙂

Ne trezim pe la sapte (si eu si Ana, Ana din necesitate, eu din nesiguranta asociata faptului ca nu dorm in patul meu). Ana se apuca sa scrie la eseul ei despre „a german dude who lived in the 1920’s” (aka Max Weber) iar eu ma spal pe cap . Am contribuit si eu la eseul cu pricina intr-un mare fel dupa ce am am convins-o pe Ana ca doar pentru ca „sportiv” suna bine in romana, nu inseamna ca are un omonim adecvat in engleza.

Pe la 9 jumate Ana sent me on my way cu cinci lire in buzunar sa-mi iau micul dejun (avea cursuri pana pe la 13). Mi-a indicat un sandwich place pe o alee mititica unde am dat de cel mai cute sandwich boy pe care l-am vazut vreodata. Sandvisul era asa si asa dar baiatul care l-a facut era delicios. Stia Ana ce stia cand m-a trimis acolo. Micul dejun l-am servit in parcul orasului sub un copac in timp ce ma uitam la joggeri cum alearga pe langa mine, dandu-se mare cu faptul ca ei nu mananca sandvisuri cu cripsy bacon ca alti oameni care vor ramane nenominalizati.

*cough*eu*cough

dscf1258

Dupa servirea micului dejun am luat decizia oarecum periculoasa sa ajung la comic book shopul cel mai mare din oras. Drumul mi-a luat cam o ora si am luat-o deopotriva pe bulevarde si stradute. Am dat de patru grupuri de turisti chinezi. Unul de adulti si trei de copii. Probabil ca ii aduc pe copii la Oxford ca sa-i spele pe creier

„Aici vrei sa ajungi cand cresti mare! Say it with me… asa… acum ia ciocolata”

Da, stiu ca it sounds mean, dar wait.. there’s more.

Mi-a placut plimarea prin Oxford singurica. Din nou, multe da multe magazine. Am trecut si printr-o piata, French Market care era ascunsa intre blocuri si se vindeau legume si haine la tarabe alaturate. Am vazut si o macelarie intr-o furgoneta, si alte d-astea. In cele din urma am ajuns la comic book shopul numit Book Lover Oxford. It was very cool, o librarie cu o gramada de comicsuri gen back issues. Collectii de cate 20 de issues pe la vreao 30 de lire (asta inseamna 1,5 lire de issue, unde alea single erau 2-4 lire). dscf1285

Era o atmosfera foarte faina pentru ca nu era aglomerat la fel ca alte comic book shopuri in care am fost si nici nu se vindeau dvd-uri, jucarioare si alte prostii. It’s all about the comics. Vanzatorul a fost foarte kind cu mine, mi-a dat o harta cu toate librariile din Oxford si mi le-a insemnat pe cele unde se mai gasesc comics (thereby potantially hurting his own business, deci foarte dragut din  partea lui).

Merita mentionat si faptul ca am stat acolo cam 45 de minute timp in care nu a mai intrat nimeni. Are these people blind!? Daca aveam asa ceva la mine stateam acolo cu orele.

Nu mi-am cumparat nimic deocamdata pentru ca nu imi schimbasem inca banii. Dupa comic book shop, m-am intors la colegiu ca sa iau pranzul cu Ana. Aici am mai stat de vorba cu prietenul ei Daniel care mi-a dat ziua buena. Adica mi-a zis „Buna dias”

I shit you not. Baiatul a zis Buna Dias. Ce telenovela a ajuns si viata mea.

I chit chated with Daniel for a while si am aflat ca pe la 19 ani a stat o vreme in Romania in Transilvania. A avut numai lucruri bune de zis despre tuica si visinata. Evident. Ori femeile romance sunt frumoase, ori bautura este buna. Niciodata amandoua, luati aminte. Daniel a mai mentionat ca i s-a parut ciudat ca toate casele de acolo aveau cate un „water buffalo” pe langa casa care-l duc sa pasca si se ingrijesc de el. Eu am crezut ca vorbeste despre boi, dar de ce nu putea sa le spuna oxen nu stiu (pentru ca bou – ox din cate stiam eu).

Dup-aia a mentionat ca de la respectivul watter buffalo isi luau si lupte. Dont you people call those things cows!? Adica watter buffalo suna african practic.

Dupa cina, eu si Ana engaged in the age old tradition of shopping! Vezi tu Ana voia o rochie noua, iar in procesul de a-si cumpara o rochie noua si-a luat si pantofi si alte cateva silky unmentionambles which I will not mention. Eu mi-am luat doua sutiene.

Stiu, it’s kinda weird ca am mers pana in Anglia ca sa-mi cumpar sutiene, dar mult mai importante decat sutienele cu pricina sunt realizarile facute pe urma lor: 1. my boobs are GINARMOUS si 2.  asta nu inseamna ca trebuie sa port sutiene proaste. Iar dupa ce mi le-am cumparat pe astea doua realizez ca intr-adevar, purtam sutiene proaste. Sustinerea si echilibrul de care ma bucur acum are worth every penny.

Ca sa-i citez pe Cyber, Tiberiu si Bogdan, there is only one  bouncy in my bouncy bouncy, and it’s a good one.

Dupa shopping ne-am intors in camera unde Ana a plecat sa fure organe sa le vanda pe piata neagra.

I chit chated with people pe net si dupa ce Ana a venit mai devreme decat anuntase in camera am inceput sa ne pregatim petnru… ze formal dinner. Momentul de care mi-era frica pentru ca nu stiam cat de formal este the formal dinner. De fapt era vorba de o mancare mai fancy decat se serveste de obicei in dininghall-ul nostru + cateva discursuri care sa te intrerupa fix cand era mancarea mai buna. Ce cred ca s-a intamplat este ca un bogatan a donat a shit load of money la Oxford pentru tax deductions. Ca sa-si arate nemultumirea eterna, mai marii colegiului i-au dedicat one of these formal dinner thingies si i-au tinut cateva discursuri.

Momentul serii a fost cand sarbatoritul cu buzunarele pline a zic ca el nu a facut facultate, s-a lasat de scoala la 15 ani. Si acum o duce asa de bine si copiii aia destepti care probabil radeau odata de el pentru ca ei mergeau la facultate si el muncea pe rupte (a la good will hunting) acum au ajuns sa-l pupe pe el in cur. Ma rog, nu a decurs exact asa discursul dar te asigur ca a subliniat de cateva ori ca el nu a facut facultate, a ajuns a antrepenor, criza nu-l afectreaza dar e ok daca acesti copii isi fac facultatea pentru ca ei probabil nu vor sa fie antrepenori.

Mie mi s-a parut destul de amuzanta faza dar didn’t think that much of it pentru ca probabil se intampla des. Restul de la masa insa pareau destul de fucking flabbergasted de ce se intampla.

Ceea ce facea totul si mai amuzant. Mai tarziu in camera cand am discutat cu Ana despre asta mi-a dat exemplul perfect de ce ar fi trebuit sa spuna in acel moment ea si toti colegii ei de uhm… colegiu

„May I remind you, fuck off”

Cam atata pentru aceasta zi. Acum Ana imi recita o poezie despre un arici care de fapt e o metafora pentru un penis. Si dupa acest moment de exatz literar in cel mai pur sens ne vom culca. 🙂

Anunțuri

One response to “Born in the year of the Oxford – Day Doi

  1. UUuu… so, lezzing out?:D

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s