Hot chocolate for the soul III – La liceu

Cand veni ziua sa intre la liceu, entitatea numita Diana pe care e posibil sa o cunoasteti azi (sau nu) era deja in mare parte stabilita la scala particulara si la scara cosmica. Citeam multe comicsuri, ma uitam la multe filme, citeam Asimov si Frank Herbert si nu aveam prieteni sau prieten. Singura mea prietena era Adriana, care in decurs de doar doi ani reusise performanta sa treaca de la Sailor Moon la Sepultura si Manowar.

My, how times change.

Din aventurile lui Dork Damsel: Ow, my nose

Pentru cei cu care am iesit in seara asta in Baricade pentru a-i sarbatori pe Andrei si pe Nihasa, nu stiu daca ati observat dar in momentul in care am plecat… am cazut pe treptele de la intrare.

Da, acele cateva trepte. Cum am reusit sa ma impiedic de acele cateva trepte. Pai este una din multele superputeri ale lui Dork Damsel. The ability to trip over the smallest thing in a single bound.

The Emo Stalker of Unirii

Sambata noaptea. Ma plimb prin statia Unirii. Ascult o melodie deprimanta. Sunt emo. Si da, m-a prins gardianul la sfarsit.

PS: Melodia e “Forever and ever amen” de 8mm.

Din aventurile lui Dork Damsel: Eu si Simona Nae

Duminica seara am avut o mini petrecere de Craciun cu fostii mei colegi de facultate cu care din fericire am mentinut legatura. In decursul serii am trecut prin nu una, nu doua, ci trei momente foarte dorky si sinonime cu ineptia sociala… pentru mine cel putin. Nu o sa discut decat despre unul dintre ele in seara asta pentru ca despre celalalte doua nu e la fel de amuzant… pentru voi cel putin.

Eu cu colegii mei am facut o runda de secret Santa. Cred ca stiti procesul. Va intalniti, va puneti numele intr-o palarie proverbiala, bada bing bada boom… Trebuie sa iei cadou unui strain total si un strain trebuie sa-ti ia cadou tie. Ca asa fac crestinii sau consumeristii disperati intre ei. Nu e de ajuns ca trebuie sa cheltui bani… dar trebui sa fii nesigur pe tine in timp ce o faci. “Daca nu-i place? Daca mai are deja? Daca crede ca am facut o treaba de mantuiala doar ca sa scap de datoria de a lua un cadou?”

Cel putin asta este genul de lucruri la care ma gandesc eu atunci cand particip la Secret Santa. Persoana care a trebuit sa-mi ia mie cadou anul asta in schimb s-a gandit: “HA! O sa-i iau un cd cu colinde de Simona Nae! Nu o sa-i placa de loc si o sa faca o criza de nervi. It’ll be great!”

Lasa ca vine si randul nostru…

Mircea Badea zice: “amice, bineinteles ca o sa te afecteze criza”

Dragos imi zice: “Criza, ce criza? Nu ne doare pe noi* de criza”

(ma rog, nu imi zic MIE neaparat, dar permiteti-mi sa ma imbat cu iluzia propriei valori inestimabile)

Ahem. Eu pe cine sa ascult? Pe nimeni, pentru ca precum orice om cu foarte putine cunostinte de economie si care isi pierde prea mult timp pe Internet… eu am o opinie. Oooh… O opinie pe Internet. N-ai spune.

*Noi as in metropotam.

Chestii de facut in viata asta: Sa ascult Hurt live

Niciodata nu am fost genul care sa-mi setez liste de chestii de facut pana la 30 de ani asa mai departe. Cred ca viata merita traita asa cum e ea, nu cu un set de obiective in cap. De asemenea nu sunt o persoana obsedata de concerte desi imi plac, dar nu sunt gata sa-mi stalkeresc formatiile preferate all over Europe.

Acestea fiind spuse, trebuie… TREBUIE la un moment dat in viata asta a mea nesemnificativa la scara cosmica, sa merg la un concert Nine Inch Nails si sa ascult Hurt cantata live. Este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le-am vazut vreodata. Mii de oameni care se lasa cuprinsi de emotia sincera a acestui cantec. Ok, stiu ca suna melodramatic, si probabil asta se intampla la orice concert cu adevarat bun… dar pentru mine e vorba de cantecul asta si de formatia asta.

Does that make me emo? Nu cred, pentru ca nu este atat de mult vorba despre a dori sa fiu trista pentru ca e un cantec trist. Cred ca e un cantec sincer si prin aceasta sinceritate reusteste sa uneasca oameni. Si la asta se rezuma totul pentru mine. Vreau sa ajung si eu particica mica din oceanul ala de suflete care se vede in videoclip. Sa simti ca faci parte din ceva mai presus de tine.

Meet my friends

Din aventurile lui Dork Damsel: “Da sa te pup”

In liceu mi-am cultivat un obicei de a-i transforma pe cei pe care-i cunosc in supereroi. Pentru fiecare as fi inventat o identitate de supererou, chestie pe care la inceput o luam foarte in serios dar mai nou o vad mai mult ca pe o caricaturizare. Daca as avea talent la desen as incepe un webcomic Oricum, identitatea pe care mi-am creat-o pentru mine este Dork Damsel.

Super puterea mea? De a crea situatii jenante care-mi intimideaza si sperie dusmanii. Oh da, vad ca deja tremurati de frica. Nu poate fi nimic mai terifiant decat jena unui cadru social care nu-ti este familiar. Social awkwardness, aceasta plaga a mileniului trei caracteristica individului care petrece mai mult timp cu monitorul decat cu o fiinta cu un puls.

Anyway, presupun ca as putea spune ca Dork Damsel este de fapt alter ego-ul care preia controlul atunci cand ma simt jenata cum ma simt de multe ori cand imi dau seama ca am facut, am zis sau ma pregateam sa zic/sa fac ceva aiurea, iar lumea se uita ciudat la mine.

In Bran pentru team building si team drinking :)

Zona minunata unde am stat

Niciodata nu mai beau. Mark my words. Niciodata. Si prin baut ma refer bineinteles la consumul de bauturi alcoolice. Iar prin bauturi alcoolice ma refer mai ales la tarie. Nu sunt the drinking kind of person. In mod evident.

Dar poate ca e cam aiurea ca incep sa vorbesc despre team building-ul in care am fost in weekend la Bran cu echipa metropotam facand referiri la alcool. Dar totul va deveni mai evident pe masura ce povestesc cum a fost.

Vanity card #4: I am Diana’s emotional diarrhea

Nu stiu altii cum sunt dar am descoperit ca pentru mine cel putin este mult mai usor sa vorbesc despre problemele mele fizice decat despre complexe sau despre personality issues. Pot sa vorbesc ore in sir despre cum ma doare cand am colici sau despre ce probleme medicale am avut in trecut, dar imi este foarte greu sa vorbesc despre cat de neadaptata social ma simt uneori.

Asa ca m-am gandit sa inventez un limbaj special pentru cand vreau sa exprim cat de fucked-up cred ca sunt de fapt. So, de exemplu daca vreau sa vorbesc despre self esteem o sa inventez niste probleme digestive. Pentru ca mi se pare ca respectul de sine este ceva ce trebuie hranit, parerea buna pe care o ai despre tine depinde in buna masura de laudele pe care le primesti.