Da, sunt o ciudata. Cred ca toti oamenii sunt ciudati in felul lor, dar putini sunt atat de usor de citit in privinta asta precum mine. Majoritatea isi lasa ciudateniile sa fie descoperite incet, ca pe o unghiera pe care o ascund in buzunarul de la haina si se roaga sa nu tipe detectorul de metale cand trec prin el. In acest caz detectorul de metale fiind populatia generala. Eu? Eu pornesc la atac precum Neo si Trinity in scena aia din Matrix. Guns blazing.
Este cam greu sa nu-mi supraestimez ciudatenia, avand in vedere ca trebuie sa traiesc cu ea. Dar intrebarea este de ce sunt sau de ce ma consider asa de ciudata?
Inainte sa vorbesc despre the big ol bucket of crazy care sunt eu, ar trebui sa vorbesc despre familia mea. Pentru ca cei sapte ani de acasa sunt asa de importanti si pentru ca eu cred ca in cele din urma, indiferent cat s-ar impotrivi, copiii sunt destinati sa ajunga parintii lor… sau in cel mai rau caz ajung sa-i complementeze.
iTunes avea intr-o vreme o sectiune in care ruga vedetele sa compuna un playlist cu melodiile lor de suflet si eventual sa ofere explicatii de ce acele melodii sunt asa de importante pentru viata lor de saraci vedete. N-am aflat asta singura ci dintr-o carte pe care o citesc acum, scrisa de Kevin Smith. Si lui i s-a cerut sa compuna o asemenea lista dar la inceput regizorul supraponderal avea reticente pentru ca sa arati cuiva playlistul tau de suflet este o treaba foarte personala.
In cele din urma the chubby awesome man a facut lista respectiva si a completat-o cu explicatii foarte amuzante, sincere si pertinente pentru fiecare melodie. iTunes insa l-a rugat sa scape de comentarii pentru ca nu are unde sa le puna. Nedorind sa se expuna in fata a milioane de ascultatori fara sa i se acorde sansa sa explice, Kevin Smith a refuzat pana la urma afacerea dar a pus playlistul respectiv pe blogul lui.
Anul trecut am pasit umil in lumea conventiilor science-fiction europene. Am fost la Fedcon XVII, care s-a tinut in Bonn, Germania (orasul natal al conventiei care se tine acolo de 17 ani). Nu stiu cum am putut sa fiu asa de proasta curajoasa sa merg singura pana in Germania, dar cred ca motivul principal a fost pentru ca la conventia respectiva participau multi actori din Star Trek TNG pe care voiam neaparat sa am ocazia sa-i vad live (Brent Spiner, Levar Burton si Marina Sirtis de exemplu). Mi se parea ca este o ocazie unica in viata sa iau parte la asa ceva.
Asa ca m-am angrenat intr-un lung si complicat proces de planificare, stat la coada pentru pasaport cheltuit bani pe cel mai bun bilet de avion, cea mai buna camera de hotel, etc. A fost unul dintre highlight-urile anului 2008 fara indoiala si sunt mandra de mine ca am reusit sa pun totul pe picioare. Desi nu o sa mint ca I felt a bit lonely. Eram singura persoana din Romania care sa participe la eveniment.
Si anul acesta, situatia se va repeta. Am indoieli ca sunt sanatoasa la cap daca din 22 de milioane de oameni numai eu m-am trezit sa ma duc la chestia asta. Dar anul acesta promite sa fie o experienta cu totul diferita. Din trei motive mari si late.
1. Nu mai am atatia bani. I’m on a tight budget. Asa de strans ca daca ar fi o pereche de chiloti ti-ar taia circulatia in picioare.
2. Nu mai vin aceiasi actori (DUH)
3. De data asta m-am lipit de un grup de oameni, asa ca sper din tot sufletul sa nu ma mai simt lonely.
Deci iata-ma in ziua dinaintea plecarii spre Timisoara de unde o sa iau avionul spre Dortmund de unde o sa iau un tren spre Bonn (suna complicat dar nu mai am banii de anul trecut ca sa dau 350 de euro pe un drum cu avionul direct Bucuresti – Bonn). Si bineinteles ca ziua dinaintea marii plecari se desfasoara sub semnul grijilor si al emotiilor.
Doamne da sa prind avionul.
Doamne da sa-mi ajunga banii.
Doamne da sa nu am bagajul prea greu.
Doamne da sa nu ma fac de ras pe acolo.
Doamne da sa fie ok la hotel.
Doamne da sa nu ploua ca nu am loc de umbrela.
Doamne da, Doamne da, dar nu stiu daca Doamne-Doamne asculta astfel de rugaminti patetice. Dar poate ca Gene Rodenberry ma ajuta.
Coolio zice ca lucrurile pe care le ai vorbesc despre tine. Eu cred ca atitudinea vizavi de lucrurile pe care le ai, vorbesc la fel de mult despre tine.
Exista oameni care apar si dispar din viata ta, dar ii tii minte pentru totdeauna. Devin un semn de carte pentru o anumita perioada, probabil pentru ca ori ai vazut ceva in ei care ai recunoscut in tine, sau poate ca ai vazut ceva ce apoi ai incercat sa copiezi. Saptamana asta am vazut un film cu Nicholas Cage (Knowing – mai mult despre asta aici) si am inceput sa ma gandesc la Delia.
Weekendul asta m-am hotarat sa separ o data si pentru totdeauna review-urile si articolele geek related de articolele personale. Prin urmare, m-am aruncat cu capul inainte si mi-am facut un blog nou numai pentru review-uri… numitFunny Views.
De acum incolo Funny Papers este rezervat secretelor mele intunecate si povestilor despre ce efect are mersul la toaleta asupra existentei mele. Imi dau seama ca va trebui sa fac un efort constient sa-l tin updatat dar daca e ceva la care ma pricep… e sa vorbesc despre nimic. Bineinteles, nu cu talentul lui Jerry Seinfeld. Viata nu este un sitcom.
Desi aud mereu voci in capul meu care rad de mine. Sau poate sunt reale? Who knows!?
Daca acest videoclip este numai despre sex, atunci il acuz pentru ca este incrediibil de UN-sexy. Cred ca este cea mai neatragatoare reprezentare a unei aspiratii sexuale din cate am vazut vreodata.
Videoclipul in sine sa spunem ca nu este o catastrofa dar ati ascultat versurile cu atentie. Dincolo de refrenul “your sex is on fire” care pe mine ma face sa ma gandesc la boli venerice, nici strofele principale nu stau mai bine.
Constient Diana: Bai, e 9:30 si lumea doarme. Hai sa ne trezim sa fim primii.
Subconstient Diana: Bitch, you crazy. Cine doarme mai putin nu e o competitie pe care vrei sa o castigi
Constient Diana: Shut up. Hai trezeste-te.
Rinichi Diana: Guys, scuzati-ma ca va deranjez, dar am si eu o devarsare de facut aici.
Constient si Subconstient: *tacere dramatica* TREZIREA!
Si iar ma trezesc prima gratie interventiei rinichilor. In dimineata asta este mai greu pentru Cristina si Andrei sa se trezeasca, desi se facuse 10 si teoretic trenuia sa predam camera. Cand in sfarsit coboram cu bagajele facute integral (speram noi) facem usor pe prostii cand baiatul de la check-in ne spune ca check outul se face la 10.
Precum ma asteptam, ma trezesc prima. E bine pentru ca pot sa fac dus si pot sa ma spal pe dinti. Ambele gratie gelui de dus, respectiv pastei de dinti adusa de Gina. Dumnezeu stie cum a reusit sa treaca cu gelul ala de dus de security la aeroport, dar God bless her cause she did.
La o jumatate de ora dupa ce ma trezesc eu incep sa se agite spiritele adormite colege de camera cu mine. Astazi incercam micul dejun oferit de hostel care cica este unul dintre cele mai bune din oras. Again, nu mi se pare ca niste chifle + mezeluri + suc de portocale si cafea este asa superb dar ma rog.
Asa putin cat am mancat (doua felii de sunca, doua felii de salam, juma de sandvis cu peanut butter si jumatate de mar), I managed to f*ck-up my entire day. Pentru ca imediat dupa micul dejun incep sa ma simt cam naspa si sa ma doara burta. Astfel cand plec la cumparaturi cu fetele pe Maria Hilstrassse, nu ma tine foarte mult si ma intorc in camera sa ma culc pentru ca nu ma simteam bine. Mai intai insa am facut o oprire intr-un comic book shop si am ramas socata ce preturi mari practica.
Ieri m-am intors dintr-o calatorie de trei zile in Viena. Scopul a fost sa merg la un concert Oasis, care slabe sanse sa treaca si prin meleagurile astea ale noastre. A fost de asemenea un semi cadou de ziua mea de nastere, deoarece cu banii stransi de colegii de la Metropotam, s-a cumparat biletul de avion si biletul la concert. Cum a fost? Am mers, am mancat, mi s-a facut rau pe alocuri si mi s-a oferit iarba. And no, I didn’t smoke it. Sunt fata cuminte, ce puii mei.
Hold on… don’t be scared – Ziua 1
Prima zi a inceput prompt de dimineata pe la 5:45 cand fiinta din al carui uter m-am vomitat in existenta mi-a furat un sfert de ora de nirvana. Adica m-a trezit cu un sfert de ora inainte de ora 6, the estimated time of waking. Si acel sfert de ora a fost folosit cum nu se poate mai bine.
