Veni ziua dupa primii trei ani de viata petrecuti in fata televizorului cu ochii in bulgari si desene comuniste, sa fiu data la gradinita. Inca imi aduc aminte ziua cand m-a dus mama cu ea la gradinita Floare de colt ca sa ma inscrie si ma gandeam ce ciudat e ca toti copiii de acolo se joaca la aceeasi masa si nu au televizor. Presupun ca poti sa zici ca eram un copil timid la gradinita dar adevarul este ca pur si simplu nu constientizam vreo nevoie de a vorbi sau a ma juca cu alti copii.
Pur si simplu nu imi pasa asa de mult. Era o fata cu care imi aduc aminte ca am avut o tentativa sa ma imprietenesc, dar in acelasi timp intr-o zi m-a parasit am putea spune ca sa mearga sa se joace cu ‘fetele populare’, atat de popular cat poti sa fii la gradinita. Dar de atunci se face distinctia intre populari si dorks, pentru ca stiu ca era o fata Laura… care mereu se juca cu jucariile bune, si cand am facut piesa Alba ca Zapada ea era arhetipul feminin pentru ca arata ca o papusica. Si eu eram fetita chubby cu freza de Beatles. Da, nu aveam cum sa fiu eu Alba ca Zapada. In piesa aia l-am jucat pe Sforaila.
