Delia a fost o fata…

Exista oameni care apar si dispar din viata ta, dar ii tii minte pentru totdeauna. Devin un semn de carte pentru o anumita perioada, probabil pentru ca ori ai vazut ceva in ei care ai recunoscut in tine, sau poate ca ai vazut ceva ce apoi ai incercat sa copiezi. Saptamana asta am vazut un film cu Nicholas Cage (Knowing – mai mult despre asta aici) si am inceput sa ma gandesc la Delia.

Metamorfoza lui Funnyverse

Weekendul asta m-am hotarat sa separ o data si pentru totdeauna review-urile si articolele geek related de articolele personale. Prin urmare, m-am aruncat cu capul inainte si mi-am facut un blog nou numai pentru review-uri… numit Funny Views.

De acum incolo Funny Papers este rezervat secretelor mele intunecate si povestilor despre ce efect are mersul la toaleta asupra existentei mele. Imi dau seama ca va trebui sa fac un efort constient sa-l tin updatat dar daca e ceva la care ma pricep… e sa vorbesc despre nimic. Bineinteles, nu cu talentul lui Jerry Seinfeld. Viata nu este un sitcom.

Desi aud mereu voci in capul meu care rad de mine. Sau poate sunt reale? Who knows!?

Video on trial: Kings of Leon – Sex on fire

Daca acest videoclip este numai despre sex, atunci il acuz pentru ca este incrediibil de UN-sexy. Cred ca este cea mai neatragatoare reprezentare a unei aspiratii sexuale din cate am vazut vreodata.

Videoclipul in sine sa spunem ca nu este o catastrofa dar ati ascultat versurile cu atentie. Dincolo de refrenul “your sex is on fire” care pe mine ma face sa ma gandesc la boli venerice, nici strofele principale nu stau mai bine.

Take what you want and be on your way – Ziua 3 in Viena

Constient Diana: Bai, e 9:30 si lumea doarme. Hai sa ne trezim sa fim primii.
Subconstient Diana: Bitch, you crazy. Cine doarme mai putin nu e o competitie pe care vrei sa o castigi
Constient Diana: Shut up. Hai trezeste-te.
Rinichi Diana: Guys, scuzati-ma ca va deranjez, dar am si eu o devarsare de facut aici.
Constient si Subconstient: *tacere dramatica* TREZIREA!

Si iar ma trezesc prima gratie interventiei rinichilor. In dimineata asta este mai greu pentru Cristina si Andrei sa se trezeasca, desi se facuse 10 si teoretic trenuia sa predam camera. Cand in sfarsit coboram cu bagajele facute integral (speram noi) facem usor pe prostii cand baiatul de la check-in ne spune ca check outul se face la 10.

“Ah da? Scuze, n-am stiut”

*eviil snicker*

You’ll never change what’s been and gone – Ziua 2 in Viena

Precum ma asteptam, ma trezesc prima. E bine pentru ca pot sa fac dus si pot sa ma spal pe dinti. Ambele gratie gelui de dus, respectiv pastei de dinti adusa de Gina. Dumnezeu stie cum a reusit sa treaca cu gelul ala de dus de security la aeroport, dar God bless her cause she did.

La o jumatate de ora dupa ce ma trezesc eu incep sa se agite spiritele adormite colege de camera cu mine. Astazi incercam micul dejun oferit de hostel care cica este unul dintre cele mai bune din oras. Again, nu mi se pare ca niste chifle + mezeluri + suc de portocale si cafea este asa superb dar ma rog.

Asa putin cat am mancat (doua felii de sunca, doua felii de salam, juma de sandvis cu peanut butter si jumatate de mar), I managed to f*ck-up my entire day. Pentru ca imediat dupa micul dejun incep sa ma simt cam naspa si sa ma doara burta. Astfel cand plec la cumparaturi cu fetele pe Maria Hilstrassse, nu ma tine foarte mult si ma intorc in camera sa ma culc pentru ca nu ma simteam bine. Mai intai insa am facut o oprire intr-un comic book shop si am ramas socata ce preturi mari practica.

Hold on… don’t be scared – Ziua 1 in Viena

Ieri m-am intors dintr-o calatorie de trei zile in Viena. Scopul a fost sa merg la un concert Oasis, care slabe sanse sa treaca si prin meleagurile astea ale noastre. A fost de asemenea un semi cadou de ziua mea de nastere, deoarece cu banii stransi de colegii de la Metropotam, s-a cumparat biletul de avion si biletul la concert. Cum a fost? Am mers, am mancat, mi s-a facut rau pe alocuri si mi s-a oferit iarba. And no, I didn’t smoke it. Sunt fata cuminte, ce puii mei.

Hold on… don’t be scared – Ziua 1

Prima zi a inceput prompt de dimineata pe la 5:45 cand fiinta din al carui uter m-am vomitat in existenta mi-a furat un sfert de ora de nirvana. Adica m-a trezit cu un sfert de ora inainte de ora 6, the estimated time of waking. Si acel sfert de ora a fost folosit cum nu se poate mai bine.

Am stat degeaba.