The ghost of Christmas past

A venit Craciunul si nu mai simt magia acestor vremuri de alta data. Craciunul a insemnat anul asta un repaos in fata calculatorului sa prin din urma Heroes, la care nu ma mai uitasem vreo doua luni. Cred ca sunt intr-o etapa a vietii mele cand traiesc in afara Craciunului, in afara complotului cu Mos Craciun la care participa intreaga societate, pentru ca apoi cand am copiii mei… sa reintru in randul lumii.

Video on trial – Leona Lewis / Run , Britney Spears / Circus

Leona Lewis – Run

Imi e rusine sa spun ca I actually like Leona Lewis. Este muzica de dus. Adica genul de cantece pe care le tipi cand esti la dus. Imi place si pentru ca mi se pare ca tipa is all woman si are semnalmentele unei femei care o sa ajunga cat Aretha Franklin intr-o zi (la dimensiuni, nu la cariera muzicala). Dar daca pot sa admit o oare care pasiune intunecata si ascunsa pentru Leona… nu se compara cu the love I have for Snow Patrol. Si in ordinea asta de idei… Cum indrazneste sa sa le fure cantecul Run!

Comunicarea este solutia!

Am devenit o solutie integrata de comunicare. Yes I have. Acum am laptop (Desi), rucsac de laptop, la laptop am un modem Orange, mi-am luat mobil nou (Nae)  si pe mobil am internet*.

I rule. Acum pot sa stau online oriunde, anywhere in the world. La birou, acasa, in Starbucks, la film, la dentist, in parc… Yup.  Deci oriunde merg si orice fac as putea teoretic sa stau pe net si… sa lucrez. Nu voi mai putea sa folosesc niciodata scuza ca am mers undeva si nu am avut net ca sa scap de un articol ce trebuie scris, sau o chestie care trebuie facuta.

I’m screwed.

*Care stie un browser bun pentru internet pe mobil? Opera Mini am incercat sa-mi pun si nu stiu care e the issue dar imi zice ceva ca nu am certificatul care trebuie or something.

Wolverine Origins Trailer (or how I learned to stop worrying and love the Gambit)

Din aventurile lui Dork Damsel: Eu si Simona Nae

Duminica seara am avut o mini petrecere de Craciun cu fostii mei colegi de facultate cu care din fericire am mentinut legatura. In decursul serii am trecut prin nu una, nu doua, ci trei momente foarte dorky si sinonime cu ineptia sociala… pentru mine cel putin. Nu o sa discut decat despre unul dintre ele in seara asta pentru ca despre celalalte doua nu e la fel de amuzant… pentru voi cel putin.

Eu cu colegii mei am facut o runda de secret Santa. Cred ca stiti procesul. Va intalniti, va puneti numele intr-o palarie proverbiala, bada bing bada boom… Trebuie sa iei cadou unui strain total si un strain trebuie sa-ti ia cadou tie. Ca asa fac crestinii sau consumeristii disperati intre ei. Nu e de ajuns ca trebuie sa cheltui bani… dar trebui sa fii nesigur pe tine in timp ce o faci. “Daca nu-i place? Daca mai are deja? Daca crede ca am facut o treaba de mantuiala doar ca sa scap de datoria de a lua un cadou?”

Cel putin asta este genul de lucruri la care ma gandesc eu atunci cand particip la Secret Santa. Persoana care a trebuit sa-mi ia mie cadou anul asta in schimb s-a gandit: “HA! O sa-i iau un cd cu colinde de Simona Nae! Nu o sa-i placa de loc si o sa faca o criza de nervi. It’ll be great!”

Din aventurile lui Dork Damsel: Fashion forward si superhero oriented

Astazi am luat decizia riscanta dar fashion forward de a purta fusta. A fost o decizie usoara, avand in vedere ca blugii mi s-au imputit intr-un asa hal incat in loc sa-i scot de pe mine, am ajuns sa-i dezlipesc de pe mine.

(stop thinking about getting in my pants, you perverts!)

Vanity Card #5: Diana vs LadyVader vs ComicDiva vs Gorgonzola vs Diana

I know how Superman feels.

Cred ca folosesc internetul de vreo 6 ani. Sunt membru Superhero Hype de cinci ani jumatate. Sunt membru TFN de 4 ani. Lucreaz la Metropotam de 2 ani jumatate. Scriu review-uri pentru TVblog de vreun an. Si in fiecare din aceste cazuri… mi-am asumat o identitate online si mi se pare fascinant felul in care aceasta identitate se aseamana sau se diferentiaza de cine sunt in viata de zi cu zi.

Review: Welcome, to the Twilight zone

A place where good romance doesn’t happen very often.

Niciodata nu am negat despre mine ca am o afinitate pentru povesti de dragoste tragice. Este darul meu… este blestemul meu. Dar pana si eu am limitele mele. Iar Twilight le-a intrecut cu mult. Este, scuzati-mi franceza, O TRISTETE DE FILM. Si desi sunt o deprimata care se deghizeaza in optimista, nu pot sa tolerez asa ceva. Spuneam eu nu demult ca vampirii se transforma din simbol horror in simbol al pasiunii adolescentine neimplinite, dar cu twilight cred ca se intampla ceva mult mai grav.

Zice Edward vampirul sexy la un moment dat, ca tot la el este menit sa atraga fete virgine pentru a se indragosti de el. Este o masina de ucis si de facut dragoste vezi tu. Tot, inclusiv felul mult prea sexy in care arata si priveste, parul care-i sta in sus fara sa-si dea cu gel, tricourile care se agata de pectoralii abia crescuti, pielea care-i sclipeste si ochii care-si schimba culoarea din sexy brown in si mai sexy black. Am mentionat cumva ca este foarte sexy baiatul?